Înapoi în 12 ianuarie 2009… Bitcoin era în esență un experiment științific.
În acea zi, Satoshi Nakamoto a trimis prima tranzacție Bitcoin vreodată unui dezvoltator numit Hal Finney. Fără hiperboli. Fără grafice de prețuri. Fără Twitter. Doar doi bărbați testând codul.
Ceea ce e ciudat e că Hal nici măcar nu știa cine era în realitate Satoshi. Mai târziu, Finney a spus că identitatea lui Satoshi era o adevărată enigmă. Din e-mailurile lor, a presupus că Satoshi ar putea fi un tânăr japonez foarte inteligent, foarte calm, foarte sincer. Iar asta a fost tot. Fără față. Fără nume. Doar idei.
Acum, iată partea ciudată.
Mergem rapid înainte până în 2014, Hal se uită înapoi și vorbește despre acele zile de început. Bitcoin era încă foarte experimental. Dificultatea mineritului? Unu. Poți mina Bitcoin pe un calculator obișnuit de acasă. Fără GPU-uri. Fără ASIC-uri. Doar un CPU obișnuit.
Hal a minat câteva blocuri… și apoi și-a oprit calculatorul.
De ce?
Pentru că se încălzea. Ventilatorul era zgomotos. Asta e.
Fără glumă – l-a oprit pentru că era deranjant.
În acel moment, nimeni nu știa ce va deveni Bitcoin. Nici Satoshi. Nici Hal. Niciunul. Nu era „aur digital”. Nu era un activ de un trilion de dolari. Era doar o idee… rulând în tăcere pe un calculator zgomotos.
Și tocmai asta face acest moment atât de puternic.
Bitcoin nu a început cu hiperboli. Nu a început cu bani mari. A început cu curiozitate, experimentare și incertitudine.