Ofertele inițiale de monede (ICO) și ofertele inițiale de schimb (IEO) sunt ambele metode de strângere de fonduri utilizate de proiectele blockchain pentru a strânge capital. Cu toate acestea, există diferențe semnificative între cele două în ceea ce privește structura lor, conformitatea cu reglementările și nivelul de implicare al schimburilor de criptomonede. Să explorăm evoluția de la ICO la IEO.
Oferte inițiale de monede (ICO): ICO-urile au câștigat popularitate în timpul boom-ului criptomonedei din 2017-2018. Într-un ICO, un proiect sau startup își emite propria sa criptomonedă sau un token nativ și îl vinde investitorilor în schimbul criptomonedelor stabilite, cum ar fi Bitcoin sau Ethereum. ICO-urile au fost conduse în principal de echipa de proiect, iar vânzarea a fost adesea găzduită pe site-ul lor. Lipsa reglementărilor și relativa simplitate a desfășurării ICO-urilor au dus la un aflux masiv de proiecte și la o creștere ulterioară a activităților frauduloase.
Câteva caracteristici cheie ale ICO:
Proiectele și-au desfășurat propriile vânzări de simboluri.
Tokenurile erau de obicei vândute direct investitorilor.
Supraveghere reglementară minimă.
Investitorii s-au confruntat cu riscuri mai mari din cauza lipsei de due diligence și a verificării proiectelor.
Lichiditatea a fost adesea o problemă, deoarece tokenurile trebuiau listate pe burse după ICO pentru tranzacționare.
Oferte de schimb inițiale (IEO): OIE-urile au apărut ca răspuns la deficiențele ICO și au avut ca scop să ofere o metodă de strângere de fonduri mai sigură și mai reglementată. Într-un IEO, vânzarea de jetoane este efectuată pe o platformă de schimb de criptomonede, mai degrabă decât pe site-ul web al proiectului. Bursa acționează ca un intermediar de încredere, verificând proiectele și efectuând diligența necesară înainte de a-și lista token-urile pentru vânzare. Acest nivel crescut de implicare din partea schimburilor a contribuit la atenuarea riscurilor asociate cu ICO.
Caracteristicile cheie ale OIE:
Vânzările de jetoane sunt efectuate pe platforme de schimb de criptomonede.
Schimburile verifică și verifică proiectele înainte de a-și lista token-urile pentru vânzare.
Investitorii au nevoie de un cont la bursă pentru a participa la IEO.
Implicarea bursei sporește încrederea investitorilor și reduce riscul de escrocherii.
Lichiditatea imediată, deoarece tokenurile sunt listate la bursă după IEO.
Trecerea de la ICO la IEO a fost determinată de necesitatea unei mai bune protecție a investitorilor și a unei legitimități sporite în industria criptomonedei. IEO oferă un mediu mai reglementat și mai sigur pentru vânzările de simboluri, reducând riscul proiectelor frauduloase și sporind încrederea investitorilor.
Merită remarcat faptul că popularitatea IEO-urilor a scăzut, de asemenea, de-a lungul timpului, parțial din cauza incertitudinilor de reglementare și a apariției unor metode alternative de strângere de fonduri, cum ar fi ofertele de jetoane de securitate (STO) și ofertele inițiale DEX (IDO). Aceste noi modele încearcă să abordeze în continuare limitările ICO și IEO prin încorporarea unor caracteristici suplimentare de conformitate cu reglementările sau de descentralizare.
Pe scurt, în timp ce ICO-urile au deschis inițial calea pentru ca proiectele blockchain să strângă capital, evoluția către IEO a adus o supraveghere reglementară mai strictă și o protecție sporită a investitorilor. Cu toate acestea, peisajul strângerii de fonduri criptomonede continuă să evolueze, noi modele apărând în mod constant pentru a se adapta dinamicii pieței în schimbare și cerințelor de reglementare.