Există mult zgomot despre scăderea aurului cu 9% într-o singură zi. Deși această fluctuație pare semnificativă, servește doar ca o distragere. Este doar un zgomot superficial.
Realitatea mai alarmantă este mult mai profundă.
Aurul a scăzut de fapt cu 99.9%.
Asta poate părea absurd—până când reconsideri perspectiva.
Imaginează-ți asta: ce ar fi dacă umanitatea ar înceta să mineze aur în jurul anului 500 d.Hr.? Nicio aprovizionare suplimentară. Niciodată din nou. O fundație monetară total restricționată. Într-un astfel de scenariu, un singur uncie de aur nu ar fi schimbată pentru câteva mii de dolari astăzi.
Ar comanda zeci de milioane.
Aceasta nu ar fi din cauza unei fascinații nou-descoperite pentru aur. Cererea nu ar trebui să crească dramatic. Schimbarea ar deriva exclusiv dintr-un element: controlul aprovizionării.
Dar aceasta nu este realitatea în care trăim.
Aurul nu este static. Crește perpetuu. Fiecare an aduce mai mult metal extras din pământ. Creșterea anuală pare trivială, aproape benignă. Totuși, când acel ciclu persistă de-a lungul secolelor, impactul devine sever.
Dilutia minoră, atunci când este cumulată în timp, duce la eroziune semnificativă.
Privește dintr-o perspectivă mai largă, iar traiectoria pe termen lung a aurului nu seamănă deloc cu povestea „idealului depozit de valoare” pe care mulți o susțin. Comparativ cu un activ cu aprovizionare cu adevărat fixă, aurul nu a întârziat doar - a pierdut liniștit valoarea sa timp de generații.
De aceea, concentrarea exclusiv pe fluctuațiile de preț pe termen scurt ratează complet imaginea de ansamblu. Declinele nu s-au întâmplat ieri. Nu s-au petrecut anul trecut. S-au desfășurat treptat pe parcursul a sute de ani.
Aurul nu a căzut dramatic peste noapte. A pierdut treptat valoare din cauza creșterilor continue ale ofertei.
Și aceasta subliniază o distincție pe care mulți o ignoră:
Scarcity and fixed supply are not synonymous.
Scarcity merely slows down dilution. A fixed supply completely removes it.
Această disparitate nu este trivială. Nu este doar 5%. Nu este nici măcar de 10 ori.
Este pe o scară mult mai mare.
Înțelegerea acestui concept clarifică de ce aurul, în ciuda moștenirii sale îndelungate ca monedă, nu a păstrat puterea de cumpărare așa cum mulți se așteaptă. De asemenea, explică de ce activele cu limite stricte de aprovizionare se comportă fundamental diferit pe perioade lungi.
Aceasta nu este o argumentație împotriva aurului.
Este o discuție despre mecanismele monetare.
Odată ce înțelegi diferența dintre raritate și permanență, devine imposibil să o ignori.
#GOLD #XAU #MonetaryPhysics #SupplyDynamics