În 2025, prețul aurului a crescut cu peste 60%, depășind pragul de 5000 de dolari/uncie, devenind unul dintre cele mai strălucitoare active de pe piețele financiare globale. Această tendință ascendentă nu se datorează doar incertitudinilor geopolitice, presiunilor inflaționiste și acumulării continue de către băncile centrale, ci reflectă și posibilele schimbări în sistemul monetar internațional. (Până ieri, a depășit 5100 dolari/uncie)


Ca oameni obișnuiți, de ce ar trebui să deținem aur?

În primul rând, aurul este un activ clasic de refugiu. În perioade de incertitudine economică, conflicte geopolitice sau turbulențe pe piețe, investitorii se îndreaptă adesea spre aur pentru a-și proteja valoarea.
De exemplu, în 2025, tensiunile comerciale globale și evenimentele geopolitice au determinat o creștere a prețului aurului cu peste 55%, iar băncile centrale consideră aurul un instrument de diversificare a rezervelor, deoarece nu are risc de credit, nu depinde de niciun emitent și are o lichiditate ridicată.

În al doilea rând, aurul este un instrument eficient de combatere a inflației. Istoric, prețul aurului este adesea corelat pozitiv cu rata inflației; atunci când banii tipăriți își pierd valoarea, aurul poate menține puterea de cumpărare. Pe termen lung, aurul se dovedește a fi o investiție mai bună pentru păstrarea bogăției decât multe active, mai ales în medii cu inflație ridicată.

În al treilea rând, aurul oferă beneficii de diversificare. Are o corelație scăzută cu acțiunile și obligațiunile, putând oferi un tampon în timpul scăderilor de pe piețe. În plus, raritatea aurului și valoarea sa istorică îl fac o alegere de investiție pe termen lung, nefiind afectat de politicile unei singure țări.

În cele din urmă, din perspectiva băncilor centrale, aurul ajută la gestionarea rezervelor. Analizele Reuters arată că băncile centrale cumpără aur pentru a-și diversifica riscurile și a evita dependența de o singură monedă.


Cine cumpără aur?

În 2025, volumul net de achiziții de aur de către băncile centrale globale este de aproximativ 772 de tone, deși mai mic decât nivelul de o mie de tone din anii anteriori, încă este puternic. Piețele emergente domină achizițiile, în timp ce țările dezvoltate sunt relativ prudente.
Principalele cumpărători includ: Polonia, Kazahstan, Brazilia, China, Turcia.

Supremația dolarului

De la al Doilea Război Mondial, dolarul a dominat sistemul financiar global, stabilind statutul său "auric" prin acordul de la Bretton Woods. Dolarul reprezintă aproximativ 58% din rezervele globale, dominând decontările comerciale și stabilirea prețurilor bunurilor (precum petrolul, aurul). Această supremație conferă Statelor Unite influență geopolitică, dar se confruntă și cu provocări. Relația dintre aur și dolar este strânsă: istoric, există o corelație negativă, când dolarul se întărește, prețul aurului tinde să scadă.
După ce Nixon a încheiat standardul de aur în 1971, dolarul a devenit flotant, dar supremația sa nu a slăbit. În ultimii ani, apelurile la dezdolarizare au crescut: cota de rezervă a dolarului a scăzut de la 71% în 2000 la 57.8% în al doilea trimestru din 2025. Aurul a început să fie văzut ca o alternativă, iar rezervele de aur ale băncilor centrale reprezintă peste 25%, cel mai mare nivel din ultimele 25 de ani. Provocările includ sancțiuni (precum cele împotriva Rusiei), inflația și tensiunile geopolitice. Țările BRICS promovează un nou standard de aur sau o nouă monedă, slăbind dolarul.

Cu toate acestea, dolarul este greu de înlocuit pe termen scurt: lichiditatea sa, efectul de rețea și puterea economică a Statelor Unite îi susțin poziția. Ascensiunea aurului nu înseamnă sfârșitul supremației dolarului, ci o completare, marcând o tendință de multipolaritate.

Ambiția Estului

Estul, ca a doua cea mai mare economie globală, își transformă strategia prin rezervele de aur. În 2025, rezervele oficiale de aur ale Estului au ajuns la 2306 tone, reprezentând aproximativ 6% din rezervele totale, dublându-se față de acum câțiva ani.
Dar analiștii estimează că rezervele reale ar putea ajunge până la 30,000 de tone, prin controlul minelor și acumulări nepublicate.

Această "ambiție" se concentrează pe dezdolarizare: reducerea deținerilor de obligațiuni de stat americane, orientarea către aur și internaționalizarea yuan-ului. Estul a fost retrogradat de la cel mai mare deținător de obligațiuni de stat americane, în timp ce accelerează importurile de aur. Colaborează cu Rusia pentru a folosi yuan-ul și aurul în decontare, reducând dependența de dolar.

Motivațiile includ suveranitatea financiară: riscurile de sancțiuni îi determină să diversifice. În cadrul BRICS, China promovează o nouă monedă bazată pe aur, contestând dolarul. În plus, controlul global asupra minelor (aur, cupru etc.) sporește influența resurselor. Aceasta nu este doar o strategie economică, ci implică și ambiții geopolitice: creșterea statutului yuan-ului, construirea unui sistem financiar alternativ. Creșterea rezervelor de aur ale Chinei marchează tranziția sa de la dependența de dolar către o lume multipolară.

Cât de mult poate atinge aurul?

Previziunile pentru prețul aurului din 2026 sunt optimiste, influențate de cererea băncilor centrale, riscurile geopolitice și politica Fed.

JPMorgan: menține perspectiva optimistă, estimând că prețul mediu din trimestrul patru al anului 2026 va fi de 5,055 USD, pe termen lung ar putea ajunge la 5,400 USD sau mai mult.

Goldman Sachs: a revizuit recent prognoza prețului pentru sfârșitul anului 2026 la 5,400 USD (de la 4,900 USD, cu o creștere de 500 USD), stimulată de cererea investitorilor privați și piețelor emergente.

Bank of America a crescut recent prețul țintă pentru aur la 6000 USD/uncie, fiind cea mai agresivă prognoză dintre toate instituțiile majore.

Viitorul aurului depinde de schimbările globale, dar statutul său ca activ strategic este deja stabilit. Investitorii ar trebui să își aloce în funcție de apetitul pentru risc.