Îmi gândesc mai mult la de ce stocarea descentralizată are importanță, iar Protocolul Walrus se distinge datorită modului în care abordează problema. Walrus este conceput pentru a stoca cantități mari de date fără a pune totul direct pe lanț. În schimb, datele sunt pachetate în blocuri mari, protejate folosind codare erasure și distribuite într-o rețea descentralizată de furnizori de stocare.
Această arhitectură înseamnă că niciun nod nu deține toate datele și nici o singură defecțiune nu poate distruge acestea. Nu cer utilizatorilor să aibă încredere într-o singură companie sau server. Sistemul însuși este construit pentru a rezista defectelor și cenzurii. Asta îl face potrivit pentru aplicații care necesită stocare fiabilă pe termen lung, mai degrabă decât conveniență pe termen scurt.
Walrus funcționează în ecosistemul Sui, cu fundații tehnice susținute de Sui Foundation. Aceasta permite Walrus să gestioneze structuri complexe de date eficient, păstrând garanțiile puternice de integritate. Dezvoltatorii pot construi aplicații știind că stratul lor de date este stabil și verificabil.
Tokenul WAL are un rol funcțional în acest sistem. Este utilizat pentru stake pentru a securiza rețeaua și pentru guvernare, astfel încât participanții să poată influența evoluția protocolului. Văd aici un obiectiv pe termen lung care merge dincolo de speculații. Încearcă să facă stocarea descentralizată suficient de practică pentru utilizări reale, cum ar fi aplicațiile, datele de cercetare și înregistrările digitale.
Viziunea nu este zgomotoasă. Este durabilă. Construiește infrastructura care protejează proprietatea asupra datelor și păstrează informațiile accesibile în timp, chiar și atunci când încrederea este eliminată.
