@Walrus 🦭/acc #walrus $WAL
Într-o seară am încercat să analizez arhitectura multor dApp Sui și am observat o caracteristică foarte comună: logica pe lanț este stabilă, dar datele esențiale rămân în locuri foarte vulnerabile.

Metadata, istoricul stării, fișierele utilizatorului, ieșirea AI, jurnalele aplicației... toate sunt păstrate pe backend sau în stocare centralizată.

Când totul funcționează bine, nimeni nu se gândește la asta. Dar când backend-ul e defect, echipa părăsește proiectul sau finanțarea se epuizează, întrebarea "datele acestei dApp sunt încă disponibile?" devine extrem de îngrijorătoare.

Asta este momentul în care realizez că construirea unui sistem de backup de date pentru Sui dApp cu Walrus nu mai este optim, ci o condiție pentru ca dApp-ul să supraviețuiască.

În primul rând, trebuie să fie clar: backup-ul în Web3 nu este același cu backup-ul în Web2.

Backup-ul Web2 este pentru a restaura serverul. Backup-ul Web3 este pentru a păstra adevărul.

Cu Sui, starea on-chain este foarte bine protejată. Dar Sui dApp nu are doar stare on-chain.

Foarte multe lucruri decid experiența și autenticitatea aplicației sunt off-chain. Dacă acele lucruri dispar, chain-ul continuă să funcționeze, dar dApp-ul este considerat mort.

Walrus este potrivit pentru această problemă deoarece nu este un stocare pentru a rula aplicația, ci un stocare pentru a aminti aplicația.

Un sistem de backup de date pentru Sui dApp folosind Walrus ar trebui să înceapă prin clasificarea datelor.

Nu toate datele trebuie să fie făcute backup pe Walrus. Există trei grupuri clare.

Grupul întâi este datele legate de autenticitatea dApp-ului.

De exemplu: metadata NFT, snapshot-ul stării jocului, istoricul deciziilor DAO, contextul propunerii, memoria agentului AI, rezultatul calculului care afectează logica on-chain.

Acestea sunt datele care, dacă sunt pierdute, utilizatorul nu mai are nicio modalitate de a verifica trecutul. Această grupare ar trebui să fie backupată pe Walrus aproape obligatoriu.

Grupul doi este datele istorice cu valoare de referință.

De exemplu: loguri de comportament, date brute de analiză, date de antrenament, istoricul evenimentelor.

Nu este întotdeauna necesar să ai acces, dar atunci când este nevoie, este foarte important. Această grupare se potrivește foarte bine cu Walrus datorită caracteristicii sale de stocare pe termen lung, append-only.

Grupul trei este datele operaționale pe termen scurt precum cache, sesiuni, stare temporară.

Această grupare nu ar trebui să fie încărcată pe Walrus. Ar trebui să fie în backend Web2 pentru a menține UX fluid și costuri reduse.

O arhitectură de backup rezonabilă este: backend-ul continuă să funcționeze ca de obicei, dar de fiecare dată când se întâmplă un eveniment „meritabil de reținut”, backend-ul va scrie un snapshot sau artefact pe Walrus, apoi va salva referința (hash, ID-ul obiectului) în Sui on-chain sau indexer.

Astfel, chain-ul știe că „în acest block, aceste date au existat”, în timp ce conținutul real se află pe Walrus.

De exemplu, cu Sui NFT dApp: metadata nu ar trebui să fie stocată doar pe server sau IPFS pin temporar.

Când mint sau actualizarea este validă, metadata originală ar trebui să fie scrisă pe Walrus.

Obiectul Sui trebuie doar să păstreze referința. Dacă serverul dispare, oricine poate recupera metadata originală de pe Walrus și reconstrui frontend-ul.

Cu jocuri sau dApp-uri sociale pe Sui, fiecare sezon, fiecare epocă sau fiecare stare importantă poate crea un snapshot de stare și poate fi încărcat pe Walrus.

Acest snapshot nu trebuie să fie folosit pentru gameplay-ul în timp real, dar este extrem de important pentru audit, replay sau migrarea la o versiune nouă.

Un avantaj foarte mare al Walrus în backup-ul pentru Sui este independența față de echipă.

Dacă echipa oprește funcționarea backend-ului, datele rămân.

O altă echipă sau comunitate poate reconstrui complet indexer-ul, un nou backend, poate citi datele de pe Walrus și poate continua dApp-ul.

Acesta este ceva ce backend-urile de tip Web2 nu vor putea niciodată garanta.

Un alt punct este că backup-ul nu trebuie să fie sincronizat instantaneu.

Walrus nu necesită latență scăzută. Backup-ul poate fi rulat pe loturi, în funcție de un interval de timp sau printr-o logică de declanșare.

Aceasta ajută la costuri și UX să nu fie afectate.

Pierderea datelor înseamnă pierderea istoriei, pierderea credibilității, pierderea capacității de recuperare.

Cu AI dApp pe Sui, Walrus este aproape piesa perfectă pentru backup.

Istoricul prompturilor, rezultatul inferenței, memoria agentului... dacă stau doar pe server, atunci AI on-chain este doar o formă.

Backup-ul acestor artefacte pe Walrus ajută agentul AI să aibă o memorie imuabilă, care poate fi auditabilă și învățabilă.

Acest lucru este foarte important dacă agentul AI participă în economia reală pe Sui.

O arhitectură de backup bună trebuie să ia în considerare și capacitatea de recuperare, nu doar stocarea.

Aceasta înseamnă că datele de pe Walrus trebuie să aibă un format clar, metadata completă, versionare.

Backup-ul nu este doar pentru a „avea”, ci pentru a putea fi reutilizat.

Builderii ar trebui să considere Walrus ca un strat de arhivă, nu ca un strat de dump.

De asemenea, trebuie menționat: backup-ul cu Walrus nu înlocuiește indexer-ul.

Indexer-ul este în continuare necesar pentru interogări rapide. Walrus nu servește interogări complexe. El servește existența.

Când indexer-ul se defectează, Walrus este locul unde te întorci pentru a reconstrui indexer-ul de la zero.

Un beneficiu indirect, dar foarte important, este încrederea utilizatorului.

Când utilizatorul știe că datele lor importante nu depind de serverul echipei, dApp-ul devine mult mai de încredere.

Acest lucru este deosebit de important pentru dApp-urile financiare, activele de jocuri mari și grafurile sociale.

Desigur, există costuri. Stocarea pe termen lung nu este gratuită. Builderii trebuie să selecteze datele.

Dar costul pierderii datelor în Web3 este întotdeauna mai mare decât costul stocării.

Pierderea datelor înseamnă pierderea istoriei, pierderea credibilității, pierderea capacității de recuperare.

Dacă ar trebui să rezum sistemul de backup de date pentru Sui dApp folosind Walrus într-o singură propoziție, aceasta ar fi:

👉 Sui gestionează în prezent, Walrus protejează trecutul.

Chain-ul asigură că starea nu poate fi fraudată. Walrus asigură că starea nu poate fi uitată.

În Web3, foarte multe dApp-uri mor nu din cauza unei logici greșite, ci pentru că amintirile lor dispar.

Walrus permite builderilor Sui să construiască dApp-uri cu presupunerea că echipa poate pleca, backend-ul poate ceda, dar datele importante rămân.

Și când un dApp este proiectat să supraviețuiască acestor lucruri, nu mai este o demonstrație.

Asta începe să devină infrastructură.