Inima energetică a Statelor Unite - grupul uriaș de rafinări de pe coasta Golfului Mexicani (zona PADD 3), conceput în deceniile trecute pentru a prelucra petrol greu cu conținut ridicat de sulf.

Dezechilibru structural: petrolul din shale produs în SUA este un petrol ușor, cu conținut scăzut de sulf (Light Sweet). Rafinăriile americane "mănâncă" acest tip de petrol nu doar că sunt ineficiente, dar și cu profituri mici (deci e ca și cum ai folosi un topor pentru a tăia o pătrundere de pânză).

Situația actuală: rafinăriile americane sunt forțate să cumpere petrol greu la prețuri ridicate din Canada (din cauza limitărilor de transport) sau din Mexic (din cauza scăderii producției), chiar și înainte trebuiau să cumpere din Rusia.

Beneficiile după preluare: petrolul greu din Venezuela se întoarce, iar rafinăriile americane (cum ar fi Valero, Chevron, Marathon) vor beneficia de un material primar ideal, cel mai apropiat din punct de vedere al distanței și cel mai ieftin din punct de vedere al costurilor. Acest lucru va crește semnificativ diferența de rafinare (Crack Spread), adică profitul din rafinare.