Ce întorsătură atât de ironică și întunecată! Povestea lui Steve McNeld pare scoasă dintr-o fabulă modernă: începe cu lăcomia și bucuria unei moșteniri de milioane, dar se termină cu o lecție neașteptată și aspră. Bunica, cu un umor acid și o notă de justiție poetică, îi lasă obiecte simbolice — bastonul și proteza — în loc de bani, însoțite de o scrisoare care destilează sarcasm și înțelepciune.

Acest tip de poveste funcționează ca o satiră asupra lăcomiei și a așteptărilor de moștenire. Contrastul dintre fotografia inițială (fericit lângă sicriu) și revelația finală (totul donat carității, cu excepția a două obiecte absurde) transformă povestea într-o specie de parabolă contemporană. Mesajul este clar: cine speră să se îmbogățească din moartea altora poate termina cu nimic mai mult decât amintiri incomode și o lecție amară.